Centrul de cercetare și prevenire a violenței familiale și societale

Rezultate


Întrebându-i pe copiii din lotul cercetat care cred că este cauza ne-solicitării ajutorului de către cei care se confruntă cu violența, răspunsurile (tabelul 1) arată că, la modul general, frica este principala cauză (75% dintre copii au marcat această variantă), urmată de teama că vor înrăutății lucrurile (44%) și că persoana va afla că au mărturisit (40%). Diferența de gen, pentru toate variantele de răspuns, arată că fetele au marcat de fiecare data mai multe cauze posibile pentru ascunderea experienței de violență trăită.

Tabelul 1. Cauzele presupuse de copii ale ne-solicitării ajutorului – procentual

Cauza băieți fete Total
Cred că persoana va afla marcat 34.6 43.2 40.0
nemarcat 65.4 56.8 60.0
Cred că au făcut ceva rău marcat 7.7 12.1 10.5
nemarcat 92.3 87.9 89.5
Nu știu unde să caute ajutorul marcat 23.1 37.9 32.4
nemarcat 76.9 62.1 67.6
Cred că vor înrăutății situația dacă vor spune marcat 35.9 49.2 44.3
nemarcat 64.1 50.8 55.7
Cred că nimeni nu-i va crede marcat 19.2 28.8 25.2
nemarcat 80.8 71.2 74.8
Nu au încredere în nimeni marcat 9.0 22.0 17.1
nemarcat 91.0 78.0 82.9
Cred că nu se va schimba nimic marcat 21.8 28.8 26.2
nemarcat 78.2 71.2 73.8
Le e rușine marcat 20.5 37.9 31.4
nemarcat 79.5 62.1 68.6
Se tem că vor fi pedepsiți marcat 16.7 23.5 21.0
nemarcat 83.3 76.5 79.0
Nu consideră că situația e destul de gravă marcat 16.7 23.5 21.0
nemarcat 83.3 76.5 79.0
Nu cred că îi va asculta cineva marcat 14,9 20,5 18,4
nemarcat 85,1 79,5 81,6
Le este frică marcat 70,2 78,4 75,0
nemarcat 29,8 21,6 25,0

 

Pentru a știi cui să se adreseze pentru a solicita ajutorul, copiii trebuie să fie informați cu privire la posibilitățile sociale existente în acest sens. Întrebați fiind copiii din lotul cercetat care cred ei că sunt formele optime de a obține informații sau ajutor (tabelul 2.), majoritatea au răspuns că să discute personal cu altcineva (74.5% din totalul copiilor, 84.9% – pentru copiii cu vârsta între 13-18 și 62.8% pentru copiii cu vârsta între 13 și 18 ani), iar următoarea variantă aleasă a fost folosirea telefonului copilului (13.5% – totalul copiilor). Diferențele pe categorii de vârstă sunt semnificative (Pearson Chi-Square 0.02). Toate celelalte variante sunt alese într-o proporție mai mica de 15%.

 

Tabelul 2. Formele dorite pentru a obține informații sau ajutor în funcție de grupa de vârstă a respondențilorCrosstabulation

Grupa de vârstă Total
De la 8 la 12 ani De la 13 la 18 ani
1 Să vorbească personal cu cineva Număr 59 90 149
Procent 62.8% 84.9% 74.5%
2 Linii telefonice specializate Număr 20 7 27
Procent 21.3% 6.6% 13.5%
3 Linii de ajutor cu text Număr 1 3 4
Procent 1.1% 2.8% 2.0%
4 Reviste, postere, fluturași Număr 2 0 2
Procent 2.1% 0.0% 1.0%
5 Pagini web Număr 3 4 7
Procent 3.2% 3.8% 3.5%
6 Forumuri pe internet Număr 3 2 5
Procent 3.2% 1.9% 2.5%
7 Nu știu Număr 6 0 6
Procent 6.4% 0.0% 3.0%
Total Număr 94 106 200
Procent 100.0% 100.0% 100.0%

 

Chi-Square Tests
Value df Asymptotic Significance (2-sided)
Pearson Chi-Square 21.409a 6 .002
Likelihood Ratio 24.785 6 .000
Linear-by-Linear Association 8.750 1 .003
N of Valid Cases 200
a. 10 elemente (71.4%) luat în considerare doar mai puțin de 5. Numărul minim așteptat este .94.

 

Copiii din lotul cercetat au marcat pe o scală de la 0 (deloc important) la 5 (foarte important) care sunt calitățile cele mai importante pe care trebuie să le aibă persoana care le oferă ajutorul. În figura 1 se poate vedea că pentru copiii este important ca persoana care le oferă ajutorul să îi asculte și să ia în serios ceea ce spun ei (67%), să îi ajute să oprească violența (61%), să aibă răbdare (51%), să îi creadă (50%).

 Figura 1:Opinia respondenților cu privire la caracteristicile persoanei potrivite să îi ajute când se confruntă cu violența