Am luat parte la un proiect de două săptămâni în acea vară. Am avut mult de lucru, am lucrat ca organizator șef. Deşi îl sunam regulat la telefon în timpul zilei, soţul mă ținea trează şi noaptea. Din răzbunare că am luat parte la proiect, ulterior a încercat să mă facă să-i plătesc înapoi minutele obligatorii alocate prin abonamentul de telefon. La puţin timp după ce m-am întors acasă, într-o zi când eram pe punctul de a merge la muncă mi-a cerut să-i spăl hainele. Nu-mi amintesc ce i-am răspuns, probabil că am dat o replică sinceră, fără teamă (gen “poţi să le speli şi tu, pentru că eu trebuie să plec acum), ceea ce l-a făcut să-și piardă minţile. A reacționat exact așa cum mă temeam de ani de zile și încercasem să evit.
A început să tragă de mine cu atâta forță încât, cât ai clipi, m-a scos din baie. Am ajuns în dormitor și m-a întins pe pat; avea ochii roșii și făcea spume la gură, cu fața distorsionată. Cred că dacă n-aș fi avut acea fărâmă de prezență de spirit, să strig la el să se spele pe faţă, m-ar fi zdrobit cu brațul lui mare și greu. Atât îmi amintesc.
Două zile mai târziu, am observat pe mine o pată uriașă pe umărul meu drept, de culoare violet-albastru, de mărimea palmei şi nu ştiam cum a ajuns acolo. Câteva zile mai târziu, soţul m-a lovit din nou. Nu mi-a rămas o urmă vizibilă, dar aveam o senzaţie de sufocare din ce în ce mai insuportabilă. Simțind că dacă mai stau atunci voi muri, într-o noapte am plecat.
A fost ziua eliberării mele, din acea zi nu am mai stat împreună. Doar opt luni mai târziu am reuşit să divorțăm oficial. Mult timp m-a tot șantajat să încercăm să ne restabilim căsnicia. Se arăta surprins că am plecat. Spunea că nu credea că problema este atât de gravă şi îmi tot cerea să-i dau o șansă. Trecuseră patru ani în care ar fi putut să se schimbe, dar nu o făcuse.
Ceea ce îmi este şi acum greu de crezut și greu de procesat este să realizez că ceea ce mi s-a întâmplat a fost un abuz. Eram într-o relație de căsnicie, iar soțul meu m-a abuzat. Nu știusem despre abuzuri. Cum mi s-au putut întâmpla toate acestea? Cum de nu văzusem și nu m-am protejat? A încălcat limitele și a profitat de slăbiciunile mele. Am înţeles că a fi șantajat și controlat emoțional este abuz. Faptul că mi-a recunoscut slăbiciunile şi s-a folosit de ele a fost de asemenea abuz. Am fost umilită în mod regulat, iar pentru a-mi descrie corpul, comportamentul și capacităţile mi-a repetat constant adjective negative, defăimătoare. M-a exploatat sexual fără consimțământul meu, pentru propria lui satisfacție.
M-a tras jos şi m-a lovit, ceea ce este abuz. Nu degeaba mi-a fost frică! Mi-a fost frică de el, mi-a fost frică pentru viața mea, fiindcă m-am săturat să nu fiu respectată, să nu fiu tratată cu onestitate. Aș putea continua mult timp să povestesc cele întâmplate. Patru ani mai târziu, cu terapie regulată și sprijinul experților, am învățat să înțeleg, să accept și, mai presus de toate, să-mi iert deciziile și alegerile, să fac față rușinii și vinovăției; reuşesc să-mi protejez limitele; să- mi întăresc încrederea în mine şi să-mi depăşesc gândurile negative care încă rezonează în mine.
Am reuşit să îmi modelez reacțiile şi așteptările; să ies din rolul de martir și să încep să mă ridic; am învăţat să nu mă evaluez prin ochii celorlalți şi să devin mai puternică şi să nu- mi mai fie frică de el, că nu mai poate să îmi facă rău. Am devenit suficient de curajoasă ca să-mi confrunt sentimentele, durerea, amintirile neplăcute cu abuzatorul meu şi să pot sta în faţa oamenilor din viața de zi cu zi, fie că e vorba de șefi, colegi, parteneri, prieteni, rude sau de altcineva.
Cred că în viaţa de zi cu zi trebuie să vorbim mai mult despre violenţă: despre ce înseamnă abuzul verbal și emoțional care poate lăsa răni adânci, chiar dacă nu lasă semne vizibile și greu de vindecat. Oamenii trebuie să înţeleagă închisoarea pe care o trăim în cazul în care suferim diferite forme de abuzuri, din care e atât de greu de scăpat. Dacă rămâi blocat în viața de zi cu zi și trebuie să lupţi cu un vârtej de anxietate, sau cu temeri care ţi se par uriașe, șopteşte-ţi ca încurajare: ești puternic și curajos, totul va fi bine!